sâmbătă, 29 ianuarie 2011

UITE, NU E!


Pe faţada cu garguie,
Şopârla cu limbă şuie,
Cu bărbia de gutuie
Şi spinarea lăcuită,
Din smarald meşteşugită,
Am crezut că-i o statuie.
Cocoţată chiar pe zid,
Mă privea fix, cam timid.
Mai că n-am băgat-o în seamă.
Am lăsat-o ca să doarmă.
Am atins-o fără voie,
Iar şopârla, uite, nu e!
Şi-a lăsat coada în grabă,
Furişându-se în iarbă.
După-o săptămână, două,
Îi va creşte coadă nouă.
N-o voi sâcâi prea tare
La-ntâlnirea următoare.

© Mihaela Chitac 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu