Într-un geamantan vernil,
Pe rotile şi mobil,
Locuieşte-un crocodil.
Se apropie tiptil,
Prada îşi ademeneşte,
Din ochi bulbucaţi clipeşte;
Plânsul când îl podideşte,
Lacrimi mari de crocodil
Se rostogolesc în Nil.
Nemişcat şi prins în chingi,
Îl atingi să te convingi.
Dar atunci, să nu te minţi,
Are-n bot fermoar cu zimţi.
Se deschide, făr’ să simţi,
Cu două rânduri de dinţi.
© Mihaela Chitac 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu