Din spumă de mare,
Cu turle ţuguiate,
Ca nişte pălării,
Domneşte un rege
C-o regină, se-nţelege,
Peste un popor de peşti azurii.
Cavalerii zglobii,
Dornici de petrecere,
Se-antrenează, fac valuri,
Se iau la întrecere.
Prin lumina difuză,
Prinţesa meduză,
În rochia cu volane şic,
Flutură de la fereastră
O batistă transparentă
De borangic.
Prinţul, peştele cu spadă,
Bucuros e s-o revadă.
Într-un colţ, singuratic,
Îşi lustruieşte armura;
Zmeul groaznic, pus pe sfadă,
A-ntrecut iarăşi măsura.
Şi-a aruncat buzduganul,
Un arici veninos, cu ţepuşe,
Într-un munte de sare
Şi s-a oprit la răscruce.
La un semn, un somon frez
Cu cinci fâţe
Şi trei guvizi ecosez
Valsează, înoată
Bras şi pe spate
În ape sărate.
Căluţii de mare
Lunecă în schimb, fără grabă.
Se-aşază apoi la terasă,
Cu paie de orz,
Să bea limonadă.
Risipesc în jur, din prietenie,
Bule de aer, într-o frenezie.
Scoicile alene,
Vrăjite de-o rază,
S-au întins pe plajă.
O să le culeagă
Oaspeţii de vază.
Dintr-un corn, craiul vesteşte
Că se-apropie parada.
Crabul, cât ai zice peşte,
Taie panglici cu un cleşte,
Apoi îşi înghite prada.
© Mihaela Chitac 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu