joi, 15 martie 2012

HUHUREZI

Când luna aţipită se trezeşte,
Iar stelele cu coadă se desprind
De cerul negru ca-n poveşti,
Hurezi pufoşi de prin livezi şi codri,
Cu ochi bătuţi în steme de argint,
Sau ciuhurezii solitari
Pornesc la drum fără să-i ştii
Şi forfotesc în nopţi târzii
Că n-ai habar când fac de strajă
La hotar. Orice foşneşte nimicesc.
Se spune că li s-a dus buhul
Că ei anunţă doar sfârşitul.
Ei pot citi pe lună plină,
Încremenind paşi de reptilă.
Aprigii ciufi ciufu-şi rotesc,
Ţinta ochesc, ademenesc,
Hipnotizează ca nişte zmei.
Hurezi dibaci planuri urzesc,
Straşnic zoresc pân’ ameţesc.
În zori de ziuă storuri închid.
Gărzile pleacă, lămpile sting.

© CHITAC MIHAELA 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu