GRĂDINIŢA PUILOR DE ZÂNĂ DEGEŢELE DE LA MÂNĂ

A fost odată ca niciodată o grădiniţă minunată în Regatul Mişcător, Călător şi Hoinar deschisă special pentru puişorii zânelor Mişcătoare, Călătoare şi Hoinare, care erau foarte ocupate cu serviciul. Erau zâne aviatoare, vânzătoare, inginere, artiste, muncitoare, operatoare şi chiar educatoare. Soţii lor, zânii Mişcători, Călători şi Hoinari, erau de asemenea foarte ocupaţi cu diverse treburi necesare bunului mers al regatului lor de zburătoare, care era neîntrecut în bunăstare şi prosperitate, pentru că în Regatul Mişcător, Călător şi Hoinar lenea şi nepăsarea nu aveau loc.
La grădiniţă, educatoarele responsabile cu educarea mini-zânelor din Regatul Mişcător, Călător şi Hoinar au fost numite zâna Zor De Ziuă la grupele de zi şi zâna Fapt De Seară la grupele de seară.
Şi aşa, de luni până vineri funcţiona grădiniţa zânişorilor şi zânişoarelor, căci numai sâmbăta şi duminica zânele lucrătoare din Regatul Mişcător, Călător şi Hoinar se mai puteau opri din hoinărit să-şi petreacă weekendul în familie.
În fiecare săptămână, zâna Zor de Ziuă îşi începea lecţia cu un cântecel antrenant, compus anume pentru puii de zână, cărora de abia le mijeau aripioarele:
Fie vremea rea sau bună,
Facem totul împreună!
Dacă ziua vom munci,
Numai bine ne va fi!
În fiecare dimineaţă a săptămânii lucrătoare, zâna educatoare Zor de Ziuă verifica prezenţa zânişorilor şi zânişoarelor celor două zâne gemene numite Palma Stânguţa şi Palma Dreptuţa.
Iar puii de zână Degeţele de la Mână se prezentau în ordine crescătoare sau descrescătoare, după semnal:
Cincicul, Pătricul, Treicul, Doicul, Unicul.
Unicul, Doicul, Treicul, Pătricul, Cincicul.
Dreptacii de la dreapta la stânga şi stângacii de la stânga la dreapta răspundeau apoi la întrebarea zânei educatoare:
Ce ştiţi voi face şi care vă este planul pe ziua de azi?
Cincicul, fiindcă era degeţelul cel mai mic de la o mână, se codea să iasă în faţă primul:
Eu sunt mic. Nu fac nimic.
Mai aştept să cresc un pic.
Pătricul Inelarul îşi îndemna frăţiorii:
Să fii vesel nu e greu.
Poţi purta în locul meu
Un inel cu peruzea
De argint sau tinichea!
Treicul Mijlociul, fiindcă îi întrecea pe toţi în înălţime, se lăuda:
La distanţă eu văd bine,
Sunt mai mare decât tine!
Doicul Arătătorul arăta insistent către un nor:
Fiţi atenţi acum la mine,
Luaţi umbrela, ploaia vine!
În cele din urmă, Unicul, adică degetul cel mare, care se opunea celorlalţi fraţi, se văita că el nu poate face nimic de unul singur şi că are nevoie de ajutorul celorlalte degete la câte o treabă sau alta:
Aş vrea unul, poate doi,
Poate trei sau poate patru
Să m-ajute să fac patul!
Cine-i mai vioi din voi?
Dacă măcar unul dintre zânişori accepta provocarea, îi antrena imediat şi pe ceilalţi, pentru că pur şi simplu nu mai puteau să se ţină departe de distracţie şi preferau să urce cu toţii în balansoar, să se dea pe tobogan sau să se joace de-a Hoţii şi Vardiştii.
Trebuie să vă spun că fetiţele zânişoare aveau însă cu totul alte preocupări faţă de băieţeii zânişori. Ele se prezentau în ordine crescătoare şi descrescătoare de parcă ar fi fost pe un podium la o prezentare de modă: Cincica, Pătrica, Treica, Doica, Unica. Unica, Doica, Treica, Pătrica, Cincica.
Zânişoarele cu aripioare transparente se jucau mai mult cu păpuşile, îşi împleteau codiţe la oglindă şi inventau mereu câte o reţetă nouă de prăjituri cu un praf anume preparat de zâne, ca o pulbere fină de stele.
De bună-seamă, şi zânişorii şi zânişoarele doreau să-i facă pe plac zânei educatoare, aşa încât se mobilizau repede să-i raporteze programul.
Dimineaţa ne spălăm,
Ne-mbrăcăm şi ne-aranjăm,
Cămăruţa ordonăm,
Iar apoi un rol mimăm.
Împreună ne jucăm,
Exersăm şi inventăm,
Strângem totul la plecare
Şi ne ducem la culcare.
Zâna Zor de Ziuă aplica obişnuita reţetă de comunicare punând dis-de-dimineaţă aceeaşi întrebare tuturor mini-zânelor:
Voi ce veţi face toată ziua?
Degeţelele de Picior, zânişori şi zânişoare ale celor două zâne gemene numite Talpa Stângica şi Talpa Dreptica erau deja pregătite cu răspunsul:
Dimineaţa, ziua, seara,
Vom umbla, vom căuta,
Trupuşorul l-om căra,
Vom dansa şi-om ţopăi
Până când vom aţipi!
Conform obiceiului, în fiecare săptămână, odată cu seara, venea rândul zânei Fapt de Seară, sora zânei Zor de Ziuă, să chestioneze fetiţele şi băieţeii degeţele de la Mână despre felul în care îşi petrecuseră ziua:
Câte una, câte unul să îmi prezentaţi raportul,
Toţi cu ţinere de mână, după cum v-arată portul!
Ţinându-se de mână, degeţelele îi răspundeau zânei într-un glas:
Dimineaţa ne-am spălat,
Îmbrăcat şi aranjat,
Cămăruţa-m ordonat,
Roluri multe am mimat.
Împreună ne-am jucat,
Exersat şi inventat,
Am strâns totul la plecare
Şi ne-am dus iar la culcare.
La sfârşitul zilei, zâna Fapt de Seară le punea întrebări şi copilaşilor celor două surori responsabile cu jocul de picioare, adică degeţelelor Tălpiţelor Gemene Stângica şi Dreptica:
Voi ce aţi făcut toată ziua?
La care, mini-zânele degeţele de Picior răspundeau:
Dimineaţa, ziua, seara,
Am umblat şi-am căutat,
Trupuşorul l-am cărat,
Am dansat şi-am ţopăit
Până când am aţipit!
Mulţumită de răspunsurile primite, Zâna Fapt de Seară îşi încheia lecţia de seară cu un cântecel odihnitor:
Fie vremea rea sau bună,
Dacă suntem împreună
Toată ziua şi muncim,
Bine ne şi odihnim!
Dar, în afara puilor de zână Degeţele de la Mână şi a puilor de zână Degeţele de Picior, zilnic frecventau grădiniţa şi alţi copii talentaţi, de care se ocupau, fireşte, şi alte educatoare de prestigiu, precum zâna Miez de Ziuă sau zâna Miez de Noapte. Pentru a-şi exprima autoritatea cu care fuseseră învestite, acestea foloseau o formulă unică în faţa zânişorilor şi zânişoarelor cu personalitate:
Eu am dat comanda,
Fiţi atenţi la mine!
Faceţi una-alta
Repede şi bine!
De fapt, educatoarele mai aveau în grijă atât copilaşi singuri la părinţi, cât şi câte doi sau mai mulţi frăţiori sau surioare provenind din aceeaşi familie de zâne, după caz.
Astfel, din prima categorie făceau parte: Capul Bolovanul, Gâtul Hâtrul, Burtica Verzica, Inima Pitica bate Tica-tica, Fruntea Încruntea, Nasul Catafansul, Gura Tura-Vura, Limba Peltica, Bărbia Zurlia.
În cea de a doua categorie, adică a zânelor cu câte doi pui de fiecare, intrau: Sprâncenele Coţofenele, Ochii Coţofonchii, Urechile Vechile, Buzele Ventuzele, Obrajii Naramzii, Coatele Pişcatele, Genunchii ca Bumbii.
Toţi puii de zână se bucurau de multă atenţie şi afecţiune din partea întregului personal de zâne responsabile cu educarea tinerei generaţii din Regatul Mişcător, Călător şi Hoinar.
Cu cât erau mai mulţi fraţi şi surori într-o familie de zâne Mişcătoare, Călătoare şi Hoinare cu atât aduceau mai multă distracţie şi voie-bună în grădiniţă. Dinţii cu Zimţii, Măselele Grelele, Oasele Pietroasele, Pielea Tăbăcica ori Părul Vâlvoiul se numărau printre cei mai vioi din grupă.
Aceşti puigani de zână, cărora începuseră să le crească deja penele pe aripioare, urmau să intre curând în grupa pregătitoare pentru minunata şcoală a zânelor Mişcătoare, Călătoare şi Hoinare din regatul cu acelaşi nume, de care toată lumea era la fel de mândră.
Şi-am încălecat pe-o şa,
Şi v-am spus povestea-aşa,
C-am aflat de la o zână
O poveste la-ndemână
Despre zâne Mişcătoare,
Călătoare şi Hoinare
Cu cinci degete la mână,
Încă cinci la un picior,
Două mâini, două picioare,
Palme şi tălpi zburătoare!

© Mihaela Chitac 2011