Căpăţâna de salată,
De-o vecină semănată,
Suferea că nu-i udată;
Se-ntreba dacă vreodată
Va putea să se-ncreţească
Cineva s-o recunoască
Şi norocul să o pască.
Şedea lângă rostopască.
Temătoare, înfoiată,
Bulbucată ca o broască
Se lăţise dintr-o dată;
Era bună pentru raţe
Care se-antrenau pe baltă;
Se ţineau de caragaţe,
O ciupeau de ciuf şi coadă;
Le părea puţin neroadă;
Nu zicea nimic şi pace!
© Mihaela Chitac 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu